După ce am ajuns la saturație cu peisaje realizate ziua, am zis să caut o nouă provocare. Fotografia pe timp de noapte. Rezultatele sunt uneori ireale, mai ales când constați că poți reproduce o scenă cu toate culorile și detaliile pe care le vezi doar ziua…
Astfel am început să definesc câteva subcategorii, în funcție de felul în care abordam fotografia de noapte, totul fiind dictat de lipsa sau prezența Lunii pe cer. Prima formă este cea prezentată în fotografiile de mai sus. Să vă spun setările și dotările ideale ptr realizarea fotografie de noapte, simulând ziua.
Principalul element ptr realizarea acestui subgen foto este prezența Lunii, eu folosesc un număr de 3-4 programe instalate pe telefon, care-mi arată când am lună plină cât mai sus pe cer în mijlocul nopții, mai exact – LunaSolCal Mobile, Exsate Golden Hour, TPE și Stellarium Mobile.
Trebuie să aveți un trepied de bună calitate, iar cum Gitzo este horibil de scump, am achiziționat trepiede produse de Benro, din carbon, superioare celor de la Manfroto, la care am renunțat de mult, datorită greutății si a defecțiunilor dese. Fiecare face cum crede, ia ce-l coafează, eu spun doar ce folosesc și de ce. Trebuie să aveți și o telecomandă, ideal cea cu fir, imună la problemele legate de consumarea bateriei când nu te aștepți. Pățit!
Obiectivele trebuie să fie luminoase, să aibă cel puțin diaf de 2,8. Ideal dacă avem ceva cu f 1,8 sau f 1,4. Eu folosesc Nikon 14-24/2,8G, ales după ce l-am testat alături de Carl Zeis 15/2,8, care m-a dezamăgit, mai ales când am constatat că de fapt nu are diaf de 2,8 ci 3,5 și când am văzut că nici focala declarată de 15 mm nu este reală, de fapt aveam un 16,5 mm. Am cumpărat imediat Nikon 14-24/2,8 chiar dacă inițial eram orientat spre piesa de la Carl Zeiss…
Următorul obiectiv care este de fapt revelația în materie de fotografie nocturnă – Nikon 20/1,8G. Aici spun doar atât – FABULOS! Mă bat cu oricine spune ceva rău de acest obiectiv!
Ultimul în lista/trusa mea ptr fotografie de noapte – Nikon 16/2,8D fisheye. De ăsta chiar m-am temut la achiziție, credeam că va fi un eșec optic montat pe Nikon D800, mai ales după o experiență proastă cu Nikon 24-70?2,8G. Am constatat imediat că aveam un loz câștigător, obiectivul face treabă excelentă pe D800, dar începând de la diaf de 4,0. Doar rar pun f2,8 pe el. Am testat și Sigma 15/2,8 – bun și acesta!
Cam aici m-am oprit cu obiectivele, dar recomand și Nikon 24/1,4G sau noul Sigma 24/1,4G. Ptr Canon recomand zoom-ul acela fisheye nou, precum și 24/1,4L. Nu luați 28/1,8 de la Canon, l-am avut și este slab rău, fiind realizat pe vremea peliculei argentice, Nici Canon 20/2,8 nu face mare brânză, e un obiectiv vechi, slab atunci când e folosit pe un aparat digital, l-am avut, de fapt îl mai am, acum e demontat și zace într-o cutie. De la Samyang nu recomand nimic, sistemul de focalizare are grave probleme de punere la punct, nu veți reuși să prindeți focalizarea pe infinit decât din întâmplare. Testat de mine… Fac o adăugare aici – Samyang 12 mm fisheye este un produs bun, care poate să vă ajute în fotografia de noapte. Nu știam de el când am scris articolul, dar între timp am folosit unul.
Din întâmplare, sau cu muncă mai multă, rezolvați cumva, optic m-au impresionat uneori.
Voi prezenta setările aparatelor Nikon, deoarece aici avem anumite funcții care nu se regăsesc la Canon decât într-o formă comică. Nici senzorii nu prea avantajează aparatele Canon, dar asta este din alt film. Nu spun că nu puteți realiza aceste fotografii cu aparate Canon, doar că aveți câteva dezavantaje, cel mai mare fiind banding-ul în zonele foarte închise.
Trebuie să fim conștienți că vom avea timpi de expunere de ordinul secundelor, așa că este ideal să folosim cea mai mică valoare iso posibilă la scena pe care urmează să o fotografiem. Când avem Lună plină sus pe cer putem ajunge să fotografiem cu Iso 400 timp de 15 sec și diaf de F1,8 cum am tras eu acest cadru.
Trebuie să activați funcția de Noise Reduction Long Time Exposure, astfel încât veți constata că după ce aparatul a expus să zicem 15 sec. va sta încă 15 sec blocat, făcând acea corecție ptr eliminarea pixelilor fierbinți din cadru, datorați expunerii mai lungi de 1 sec, iar pe afișajul de sus apare Job NR când se face expunerea suplimentară. Posesorii de Nikon D810 pot uita funcția asta, rar mai apar pixeli fierbinți la acest aparat!
Valoarea iso NU trebuie lăsată pe AutoISO, iar parametrii timp/diafragmă trebuie puși manual asistați fiind de expunerea apartului. De obicei eu subexpun cu 0,3 sau chiar 0,7 trepte față de cât îmi indică mie aparatul că ar fi corect să expun.
Activez funcția Active DLight la valoare maximă dacă am luna/soarele în cadru, ptr a echilibra expunerea în zonele foarte luminoase și în cele din unbră, care va fi extrem de profundă. Genul acesta de setare este același cu cel folosit ptr realizarea cadrelor la apus și răsărit, unde subexpunerea poate coborâ până la -3 trepte.
Trec la următorul subgen al fotografiei de noapte, abordat atunci când luna lipsește de pe cer, sau este foarte mică/foarte jos. Este momentul bun ptr a fotografia peisaj ce conține Galaxia, dacă nu aveți nori. Aici iluminarea devine extrem de slabă, dacă nu avem un aparat capabil la Iso ridicat plus obiectiv de minim F2,8 este foarte dificil, dacă nu chiar imposibil. Obiective gen Nikon 16-35/4G sau 18-105/4,5-5,6G devin inutilizabile, asta dacă nu vreți să fotografiați la iso 12.800…
Noul obiectiv Canon EF 11-24f/4L USM nu vă va ajuta prea mult, așa că nu recomand să dați 3000 euro pe el, ptr. a fotografiat Galaxia.
Setările curente – Iso 6400 – f 1,8 – f2,8 – timp 15s -30 s. Timpul trebuie ales judicios, deoarece riscați să aveți stele mișcate dacă raportul dintre timpul ales și focala obiectivului nu este cel corect.
Calculul acestui raport este simplu de realizat, folosind regula de 600. Adică împărțiți 600 la focala obiectivului cu care fotografiați. Astfel, dacă avem un obiectiv de 10 mm, împărțim 600 la 10 și ne dă 60 sec ca timp maxim la care putem fotografia fără să avem stele mișcate. La un obiectiv de 20 mm vom putea expune 30 sec.
Trebuie să DEZACTIVAȚI funcția de Active DLight, care va încerca să ilumineze cerul închis la culoare, alterând contrastul dintre Stele și cer, Galaxia fiind astfel reprodusă mai șters.
Avem apoi un subgen unde avem diverse surse de lumină, unele pe cer, altele pe sol, iar dacă avem și surse în mișcare putem combina mai multe cadre ptr a realiza o imagine compusă, uneori din peste 100 de fotografii.
Și aici trebuie DEZACTIVATĂ funcția de ActiveDLight dacă dorim ca cerul să apară cât mai contrastant față de lună sau stele. Valorile iso pot varia în plaje destul de mari, iar la cadrele compuse trebuie să expuneți 30 sec, un număr de aprox 70-150 cadre, folosind funcția intervalometru la aparatele Nikon sau o telecomandă cu intervalometru ptr Canon. Problema e că acea telecomandă costă la Canon cam 750 ron… căutați un producător Chinez ptr cheltuieli mai mici.
Dacă nu aveți telecomandă cu intervalometru, ci doar una simplă, cu fir, dar care are blocare pe expunere puteți pune aparatul pe rafală, declanșați cu telecomanda și o blocați pe declanșare și lăsați așa 1 ora și 30 min după care deblocați telecomanda. Aparatul va face câte un cadru cu expunere de 30 sec va întrerupe expunerea după acele 30 sec dar va expune imediat un alt cadru, datorită telecomenzi blocate pe declanșare continuă. Și tot așa, până întrerupem această serie, din telecomandă, prin deblocare.
Dacă aveți nori pe cer nu puteți realiza cadrele cu dâre luminoase, trebuie să așteptați o noapte perfect clară, cu atmosferă limpede.
Trebuie să fiți pregătiți ptr a înfrunta frigul și oboseala, ptr o singură fotografie cu dâre veți pierde cam 2-3 ore, dacă vreți mai multe sigur vă va prinde dimineața prin Tufișuri.
Mă rog ptr voi, să aveți inspirație și tărie ptr a pune în practică cele expuse aici!
Sursa: În Tufișuri – cu Mircea Bezergheanu
