Un CMMC pentru Laurentiu Andronic

In weekend-ul ce tocmai a trecut am participat la primul concurs organizat pe lacul Valea Argovei in memoria lui Laurentiu Andronic, un pescar desavarsit, un prieten de nadejde si un om cu totul special, care atragea in jurul lui oameni buni.

Concursul a adunat la start 51 de echipe formate din cate 2 pescari si s-a desfasurat pe o zona mai mare decat de obicei, lucru care a facut ca cei peste 100 de pescari sa aiba de acoperit distante mai mari si sa descopere noi locuri de pescuit. Organizare excelenta si vreme prietenoasa pentru aceasta perioada a anului. Oamenii care de-a lungul anilor l-au cunoscut pe „Imparat” si echipele noi si-au dat mana la start, au depanat amintiri, au baut berea data data de organizatori sau o Palinca de la sportivii din Mures sau Cluj si au mancat din excelentele mancaruri preparate de catre unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Laurentiu si al nostru, domnul Iordache Gheorghe, ajutat de omniprezentul Sabin. Printre preparate s-au aflat si o ciorba de peste excelenta si gulasul de berbecut. Toate facute cu pasiune si maiestrie. Ii multumim si pe aceasta cale pentru efortul depus, stim ca nu a fost deloc usor.

Echipa noastra, adica George Voicu si subsemnatul, a venit animata de vise mari la acest concurs. Convinsi de potentialul acestui lac, pe care il cunoastem de multi ani si care in ultimele partide ne-a oferit capturi senzationale. Vremea se anunta rezonabila, moralul era sus, echipamentul functiona, firele erau noi pe tamburi….nalucile senzationale….Laurentiu veghea la bunul mers al concursului… deci planetele erau aliniate iar sperantele noastre uriase.

Ziua 1: Conform tragerii la sorti am pornit in concurs de pe pozitia 22 din 51, lucru care nu era foarte convenabil in nici una dintre cele 2 zile de concurs. Insa ne-am imbarbatat si am pornit catre un loc pe care pescuisem in antrenamente si care ne-a convins ca tine ceva pesti. Nu ne doream decat sa prindem cei 8 salai de peste 40 cm. Am ajuns pe locul cu pricina si nu ne vine sa credem ca eram singuri pe toata zona aceea…. ciudat. Ne pozitionam cum vrem noi si la al 2-lea lanseu primesc un atac formidabil, urias, nemaivazut! Intep instant si simt ca pestele vine spre mine…nu ii puteam aprecia marimea… deocamdata. Strig catre Gicu ” ARS” si recuperez rapid pentru a controla pestele. In momentul asta Gicu se uita dupa minciog….si vede ca nu este desfacut. Eu, recuperand firul rapid, ajung sa intru in controlul pestelui chiar langa barca si incep sa simt ca este foarte mare, mai mare decat am avut vreodata in lanseta. Ii comunic imediat lui Gicu si acesta se precipita si nu poate monta minciogul. Strigand sa bage minciogul pentru ca pestele este foarte mare, scot salaul la suprafata si vad naluca iesita 100% din coltul gurii… ma precipit si incerc sa il tin la suprafata. Gicu incearca sa il scoata cu minciogul montat partial… pestele este mai mare decat minciogul :))…. si uite asa loveste pestele in minciog, da de 2 ori din cap, imi rupe firul si pleaca calm spre locul de unde a venit. Soc si groaza! Eu cu o stare de surescitare la limita infarctului ma pun in barca si incep sa injur. Pe mine, pe peste, pe moment si pe nimeni. Gicu, saracul, cu o fata care se dorea increzatoare imi spunea ca nu era chiar asa de mare… ca nu e nici o problema….”hai sa pescuim in continuare ca sunt aici pestii.”

Am incercat, si aici trebuie sa il citez pe Ovidiu Ursachi: „cu incredere si neincredere”, insa in urmatoarele 90 de minute nu am mai reusit sa prind nimic, cu toate ca Gicu a prins 3 pesti in timpul asta. Dupa aia mi-am revenit si am reusit sa prind si eu 2 pesti pe locul ala. Facem 5 pesti….si plecam de pe loc pentru ca nu ne mai dadea nimic. Plecam in cealalta parte a baltii si incercam sa cautam pestii pe alte locuri unde mai avusesem cateva atacuri in antrenamente. Cu greu mai prindem 2 salai punctabili… aveam 7. Alergam disperati, schimbam pozitiile pe locurile de pescuit… nu mai reuseam sa prindem cel de-al 8-lea peste de nici un fel. Minutele se scurgeau, pescuiam cu ochii pe ceas si la ora 14.45, cu 15 minute inainte de finalul mansei, stabilesc cu Gicu sa facem ultimul lanseu si sa bagam viteza spre zona de start de la campare, unde trebuia sa fim la ora 15.00 fix. Lansam amandoi… si recuperam incet, incordati la maxim. Cand mai aveam 2 metri pana la barca primesc un atac grozav, mirific, neasteptat si in acelasi timp prea asteptat. Intep si aduc la barca un salau negru ca taciunele, nu foarte mare dar foarte agresiv. Il bagam in livewell si fugim la masuratoare. Incheiem ziua cu 8 salai, pe locul 6-7. O zi memorabila!

Ziua 2: Vise si strategii….povesti…incordarea data de clasarea buna din ziua anterioara…toate la un loc.

Stabilim impreuna sa aplicam aceeasi strategie ca si in ziua anterioara si sa pescuim pe aceleasi locuri. Insa este o zi total diferita de precedenta. Vantul bate din directia opusa, este innorat, presiune atmosferica crescuta. Dar ne tinem de strategie si mergem pe locul in care pierdusem monstrul. Ajungem… din nou singuri pe toata zona… ne plimbam… schimbam pozitii si naluci, gramaje si lansete… nici un peste.

Dupa aproape 2 ore plecam in zona cealalta, din Frasinet, si incercam vreo 10-12 locuri… nici macar un tzac. Dezumflati si ofticati, la ora 13.00 ne aflam undeva la jumatatea lacului. Il propun lui Gicu sa ne intoarcem pe locul de dimineata si sa verificam daca nu cumva a intrat pestele pe el. Accepta si fugim cu toata viteza intracolo. Ajungem si dupa doar 2 lanseuri Gicu inteapa un salau enorm, frumos, 66cm. Il aduce la barca si ne activeaza instant. Lansez in acelasi loc de unde a prins el si prind si eu unul, ceva mai mic. Prinde partenerul inca unul de 59… lansez si eu in acelasi loc si… bum! Sec, puternic, urias. Un atac cum nu am mai avut de mult… am simtit atacul pana in calcaie. Intep si simt imediat ca am de lucru cu acest peste. Jur ca aproape uitasem de pestele cel mare, pierdut cu o zi inainte… insa ii spun lui Gicu: – Asta este pestele de ieri!!! Calm… cu grija… nu ne grabim si il dam afara!

Gicu respecta ca la carte toti pasii… eu am rabdare si rezist cele aproximativ 2 minute de drill fara a vedea pestele… il aduc langa barca… Gicu asteapta cu minciogul montat regulamentar. Iese la suprafata gigantul… nu ne pierdem cu firea chiar daca vedem ca minciogul este prea mic pentru acest peste.

Ne chinuim putin si cu o tehnica ireprosabila reusim sa ii bagam capul in minciog si sa il aducem in barca. Mie imi tremurau mainile…nu imi venea sa cred ca s-a intors acelasi peste, din acelasi loc.

Mai aveam 40 de minute de pescuit, am pus pestele pe sir si am insistat pe acelasi loc cu succes, am mai prins 2 salai punctabili. Fugim la punctul de masurare si aflam ca pestele are 81 cm. Este CMMC cu siguranta… WOW!

Fugim imediat dupa masurare pe acelasi loc insa nu ne mai astepta nici o surpriza, probabil ca luasem toti pestii.

Ne resemnam cu faptul ca nu am reusit sa prindem decat 6 pesti dar avem captura. In afara de faptul ca este captura concursului este si cel mai mare salau prins de mine, ever.

Ajunsi la mal aflam ca nu toti cei care au fost in fata noastra au prins cei 8 salai si tragem speranta ca vom ajunge pe podium chiar si in conditiile in care nu ne-am facut cei 8 pesti.

Surpriza placuta vine si, in afara de faptul ca avem CMMC, urcam si pe locul 3.

Ce pot sa va spun despre acest concurs, din punctul meu de vedere, este ca in ciuda alergaturii dupa pesti si a vantului puternic, sentimentul de bine, de placere de a sta pe apa, de a socializa cu ceilalti pescari prezenti a guvernat acest concurs. Pana la urma despre asta este vorba.

Am ajuns acasa si sunt multumit de tot, stiu ca Laurentiu a vegheat la buna desfasurare a concursului si sunt sigur ca editiile urmatoare ale Cupei Laurentiu Andronic vor avea cel putin aceleasi ingrediente.