Nikon a fost mereu bine reprezentat de obiectivele cu focala de 105 mm, dar lansarea lui Nikon 105/1,4 E ED a depășit toate așteptările celor care iubesc această focală. Pentru că sunt fotografi care nu se regăsesc în portretele realizate cu 50, 58 sau 85 mm. Eu fac parte dintre aceștia, preferând ptr portrete focalele de 105 – 135 – 200 mm.
Obiectivul este mare și greu, cântărind 985 grame, lentila frontală este mare iar filetul ptr filtre are diametrul de 85 mm, ceea ce va face împosibilă folosirea filtrelor mele de 77 mm. Va trebui să iau altele de 85 mm, care evident vor fi mai scumpe…
Constructiv… este din plastic, mă rog – policarbonat. Deci vine cu un dezavantaj și două avantaje – este mai puțin rezistent la șocuri mari sau foarte mari, dar este mai ușor și mai ieftin decât dacă era construit din metal.
Relativ ieftin, ptr că deja este foarte scump, producătorul îl comercializează cu 2200 USD.
Daaaar… ptr banii aceștia primiți MAGIE!
Portret? Magic!
Peisaj? Magic!
Close up? Magic!
Bokeh? Magic, Magic, Magic!!!
Dar să o luăm pe rând, disecând fiecare capitol din povestea în care am intrat în clipa în care am ridicat aparatul la ochi și am privit prin acest obiectiv.
Am folosit multe obiective bune de-a lungul timpului, de la diverși producători, dar felul în care se transformă lumea când o privesc prin 105-ul acesta… nu mi-a fost dat să văd niciodată până acum.
Să începem cu performanțele tehnice.
1. Focalizarea – aici am avut emoții, deoarece toate obiectivele ultraluminoase se mișcă lent și au probleme cu precizia și consistența. Primele cadre în care am evaluat focalizarea le-am realizat noaptea în oraș, unde aveam cea mai nefericită și problematică sursă de iluminare, becuri cu vapori de mercur, folosite cam peste tot la iluminat public.
Primul cadru este unul static, am ales subiectul la distanță mare ptr ca eroarea de focalizare, dacă se manifesta, să fie cât mai ușor de observat. Sincer… nu i-am dat nici o șansă… iar rezultatul perfect m-a făcut să repet de 3-4 ori testul. Rezultatul identic. Focaliza perfect pe subiect static la iluminat cu vapori de mercur. Primul cadru e cel original, al doilea e un crop la 100%.
Am trecut la partea a doua, același tip de iluminare, dar subiect în mișcare spre mine, cu viteză de peste 60Km/h, ptr că în acea porțiune se circulă cu 70km/h în mod legal. Farurile mai mult încurcau, deoarece mașinile se mișcau iar luminile sufereau modificări dramatice de intensitate și direcție.
Și aici am avut un rezultat ireproșabil.
Toate testele au fost realizate cu diaf de 1,4.
Următorul test de focalizare l-am făcut ziua, pe un subiect ce alerga în lateral, deci mai ușor de gestionat, dar pe un fundal dinamic și aglomerat. Rezultatul perfect.
Am realizat si teste cu detalii pe subiecte apropiate, făcând chiar un comparativ între Nikon 105/1,4 E și Nikon 85/1,4G – Nikon 135/2 DC – Tamron 85/1,8VC.
Primul cadru este cel original iar al doilea este crop și are marcat modelul obiectivului cu care le-am făcut.
Au urmat alte teste, pe un afiș plan.
Nikon 105/1,4E
Nikon 85/1,4G
Nikon 135/2 DC
Tamron 85/1,8 VC
Teste de autofocus și bokeh comparativ la fotografia de portret.
Adaug și o comparație între Nikon 105/1,4 la f1,4 și Nikon 105/2,8 VR macro la f 2,8.
Se poate observa și o diferență de reproducere a nuanțelor, obiectivul macro reproducând culorile cu tonuri excesiv de calde
Un test atipic am efectuat în lumină foarte scăzută, ptr a vedea comportamentul obiectivului, precum și modul în care reproduce detaliile. Cadre pereche, al doilea fiind crop 100%.
Test pentru evaluarea aberațiilor cromatice. Aici am observat prezența extrem de discretă a aberațiilor, cu toate că au fost situații în care lipseau cu desăvârșire. Le-am găsit imediat la testul cu pânza de păianjen.
Testul pentru Bokeh si diverse cadre pentru evaluarea Bokeh-ului
Și un test de bokeh la diverse valori de diafragmă.
Comportamentul la fotografia de portret, începând cu fotografia de concert, unde am testat și autofocusul în lumini extrem de dinamice, de diverse culori.
Au urmat portrete realizate în condiții cât mai variate.
Încă o dată trebuie să apreciez sistemul de autofocus, obiectivul nu a necesitat calibrare, chiar dacă l-am atașat pe diverse modele de aparate – Nikon D600 – D810 – D500 și D5. L-am dat unor colegi care l-au atașat pe D7100 – D750 – D5300. Totul a fost tras la indigo, rezultatele corecte.
La fotografiile cu subiecte dinamice avem un autofocus precis, iar ca viteză este mediu, adică orice subiect uman va fi urmărit și menținut în focus, dar nu bag mâna în foc că la wild life va fi la fel. Oricum, nu este un obiectiv ptr wild life. La sport în interior va fi extrem de folositor, chiar dacă pe lumină slabă scade automat viteza de focalizare, ptr precizie.
Peisaje
La fotografia de peisaj am avut surpriza plăcută să constat că nu suferă la cadrele cu subiectul la infinit, reproducând detalii excelente la orice distanță focalizam. Am forțat nota, trăgând exclusiv cu diaf de 1,4 chiar și la peisaje. Au fost doar cîteva situații în care am închis diafragma.
Unii s-au apucat să-l demonteze pentru a număra rotițele, iar comentatorii de duminică au sărit în sus cum că – „ați văzut, ați văzut? are rotițe din plastic alb, nu din plastic negru cum trebuia să fie!”. Discuții muuulte, cum că motorul de autofocus este un micro USM și nu un USM circular care înconjoară ansamblul optic… Păi oameni, am văzut obiectiv ultraluminos cu USM la concurență, adică chiar am avut, este 85/1,2L care începe focalizarea în secolul acesta și termină cursa de focus în secolul viitor, adică e lent ca melcul cu reumatism la gleznă!
Dacă Nikon a considerat că varianta lor de motor USM are cuplu, viteză și precizie mai mare – ȘI ARE TOATE ASTEA DIN PLIN – atunci eu de ce m-aș lamenta pe tema asta? Dacă ei construiau obiectivul din metal, îl ansamblau în Japonia îl ungeau cu ulei de șarpe de Hymalaia, ajungea la un preț de 4000 euro! Așa, avem la 2200 euro o piesă care se bate cu cele mai bune obiective de la Carl Zeiss, pe care dați 5000-8000 euro… Să fie bine , ca să nu fie rău, zic eu…
Cu certitudine obiectivul acesta va produce mari satisfacții utilizatorului care va putea să înțeleagă care sunt calitățile lui. Nu uitați – nu scula face fotografia, folosiți ce aveți între vizor și ceafă!
Lumină bună tuturor!
Sursa: În Tufișuri – cu Mircea Bezergheanu.
