Buna, numele meu este Sergiu si sunt un dependent!
La care voi spuneti: “Buna Sergiu!“
Da, un addict, un dependent de hrana pentru suflet! De ceva vreme incoace traiesc cu convingerea ca este chiar in regula sa traiesti o viata pe care ceilalti nu o inteleg. In care ritmul nu mai este cel al secundarului si al minutarului, ci cel al batailor inimii si cel al respiratiei, dar mai ales al pauzelor dintre ele. Se spune ca viata nu este o suma a momentelor in care respiri, ci a celor care ti-au taiat respiratia.
Am postat un status in care spuneam prietenilor fb ca mi-am gasit dharma, calea, chemarea in viata asta si aceasta este sa inspire oamenii sa puna, sa isi puna intrebari. Dupa cum ma asteptam nu a facut prea mari valuri, dar am avut un feedback ulterior de la cei care intr-adevar citisera ce am vrut eu sa spun.
Se spune ca oamenii inteligenti nu au nevoie de citate ale unor oameni inteligenti, recunoscuti adica… eu cred ca asta e o dovada de rigiditate, care cum spunea Osho, e trasatura esentiala a mortii! Nu suntem oare cu totii niste colectii de convingeri personale ambulante? Am avut un moment de revelatie la unul in particular: “Daca ai crezut o viata intreaga un lucru, asta nu inseamna ca este adevarat!“. Din zodie sunt unul dintre aceia care aduna experientele empiric, dovada si radiografiile premergatoare ghipsurilor sau “harta sufletului” a semnelor de buna purtare, care imi personalizeaza zambetul, iar ridurile “de expresie” urmeaza conturul punctelor de suturi… 🙂 Acea zodie Duracell care din nu stiu ce motiv, inca, e prima si m-am pus pe adunat… si bookmarkuit apoi linkurile spre aceste momente de fericire intensa a descoperitorului, prin fotografie, initial classic, pe film si mai apoi, digital.
Muntele mi-a fost aproape de inima din frageda copilarie si sunt din ce in ce in mai convins ca va ramane acolo. Primul meu confesor si cel mai bun sfatuitor, locul in care imi pare ca si respir, gandesc, traiesc altfel, deplin. Nu mai simt ca fac acelasi efort al traiului urban, totul este simplu, natural… La iubirea initiala, in mod la fel de natural, au venit schiul, alergatul pe carari si pescuitul in ape de munte, pare greu de inteles pentru cei mai multi cum este mai lipsit de efort, pentru mine, sa urc ore si sa schiez minute, decat sa port cravata si zambetul profi si sa conduc o masina de firma :).
Un alt moment de lumina a fost acela al primului contact cu meditatia si yoga. Cautarile mele m-au dus catre Osho, Wayne Dyer, Neale Walsch, Echart Tolle, Anthony de Mello, Don Miguel Ruiz, Lao Tze. Am avut acel moment de ‘ahaa’ cand am inteles ca, instinctiv, faceam bine ceea ce faceam si am prins incredere in acea voce mica, cu care avem noi dialogul interior, constant. Am aflat ca nu poti sa respiri rar si sa gandesti des! Sportivii, in general, practicantii artelor martiale, cred, in special, acorda mare atentie respiratiei.
Cu cat mai liniste era in mintea mea, pe atat de draga imi devenea acea voce. Am inceput sa schimb prioritatile in viata si sa continui sa caut. Devine din ce in ce mai clar ca pasiunile, lucrurile si actiunile care te fac sa te simti viu, care dau emotiile pozitive, scot la suprafata ce este bun in tine. Adica te trezesc. Pentru ca, a zis cineva, nu exista bine si rau, exista doar constient si inconstient…
Daca esti treaz, cu simturile activate, chiar super activate, de o pasiune, nu poti sa ranesti pe cineva, de exemplu, nici macar cu vorba… cred eu. In acel moment, de constienta, simti iubirea 🙂 si vrei sa o imparti… sau nu… depinde de gradul de trezire… 🙂 o poti pastra pentru tine si daca te face mai bun e forma perfect acceptabila de egoism, dar parca atunci cand imparti momentul cu cineva, capata alta valoare, doar zic.
Din drag de schi, dus la iubire, am devenit instructor si apoi formator de instructori, iar motivul, pe langa 7 zile din 7, pe zapada, in sezon, a fost total egoist :). Am vrut sa vad in continuare oameni cu zambet larg, pupile dilatate, infectati de virus… Sunt convins ca, macar pe timp scurt, vor fi niste oameni transformati, pe cale sa se trezeasca… 🙂
Salut, Serge!
Imi place ce, cum si despre ce ai scris! S-a simtit emotia si ai reusit sa o transmiti mai departe… bravo!
Keep it up!
te inteleg cat se poate de bine !
ferice de cei ce pot simti si impartasi asemenea ganduri si pasiuni ..
Sergiu, well done! 😉
Fain! Inspirational, motivant, exemplu! si mai ales, total adevarat!
ya man! 😀 gand la gand cu bucurie! Impartasesc si eu o senzatie despre schiuri.. una din cele mai mari satisfactii pe care le impartasesc cu turistii ca prof de ski este sa le vad lumina pe fata dupa ce au scapat de fricutza si-si dau drumu la alunecare… astfel transcedem 🙂 lectia de ski in ski companionship! A-maze-ing 😀 yes, inc-odata Sergiulica!