Dragi prieteni pescari, am o problema reala cu prietenii si vecinii care, cu buna intentie sau nu, imediat ce te vad iesind din bloc cu lansetele in carca si plin de bagaje, iti ureaza diverse, ca: Bafta, Succes, Sosoiu’… si alte asemenea.
Saptamana trecuta ma mananca sa ma laud pe la servici ca voi merge in weekend la un concurs de stiuca si bineinteles ca, asa cum ma asteptam, au aparut instant si urarile. Banuiesc ca nu sunt singurul pescar care pateste asa ceva…stiti si voi cum e.
Insa, de data asta, plin de incredere, dupa ce am primit vreo 3 “Bafta!” si 4 “Succes!” m-am gandit ca poate ca ar fi timpul sa scap de teama ca toate astea imi pot influenta viitoarea partida de pescuit la stiuca, mai ales ca se anunta una plina de capturi…eram blindat cu voblere, spinnerbaituri, linguri, twistere….deci nici o sansa pentru saraca dintoasa. Zis si facut, ajung acasa si ma apuc frumos sa dau un mesaj pe facebook in care ii rog pe toti prietenii din lista sa imi ureze fiecare, dupa bunul plac, diverse urari de bine sau nu, pentru ca vreau sa demontez Mitul Baftei, infricosator pentru marea majoritate a pescarilor.
Avand foarte multi prieteni in lista de facebook reactiile nu au intarziat sa apara… asa ca m-am facut cu 68 de urari de bine, plus inca 12 mesaje pe telefon de la cei care au intarziat cu raspunsul pe fb… deci 80 de bucati de “Bafta” si “Succes”…Incepusem sa cred inversul, ca ma vor ajuta fiind asa de numeroase urarile si venind de la atatia prieteni manati de intentii bune. Dar nu a fost asa si veti vedea in cele ce urmeaza. In toiul pregatirilor constat ca bateria pentru motorul electric, care m-ar fi ajutat in partida ce urma, nu mai functioneaza, asa ca am apelat la un prieten. “ -nici o problema” a spus el, si m-a indrumat catre un prieten la care se afla bateria sa, imprumutata. Pe drumul catre concurs am trecut pe la prietenul prietenului si am constatat ca nici bateria cealalta nu functiona…deja era prea tarziu pentru a mai face rost de alta, asa ca am zis ”– ce o sa fie daca dau la rame tot concursul… am mai dat si alta data… am brate puternice. Poate nu bate vantul prea tare, sper!” .Asta a fost primul ghinion, deloc luat in seama de mine.
Moralul meu era sus….nu avea cum sa mi se intample ceva rau, doar am primit 80 de urari de bine…
Ajungem la imbarcarea pe vaporul care ne ducea catre pista de concurs si incepem sa incarcam bagajele si, ca sa vedeti ce bafta am, din exces de zel, imi scrantesc incheietura mainii drepte, mana cu care urma sa tin lanseta…si bineinteles sa trag de stiucile cele mari. Trec si peste asta si imi zic din nou: “ – o sa treaca pana maine… nu am cum sa nu imi revin pana maine”. Am dat cu creme, am luat pastile si am visat frumos ca a doua zi toate astea vor fi uitate. Am visat, impropriu spus, pentru ca dupa ce am ajuns la hotelul in care urma sa ne odihnim si mi-am pregatit pentru a doua zi sculele si hainele, am pus fire noi si am testat nalucile, a inceput o mare petrecere la piscina care ne era vecina si pana la ora 3.30 nu am putut inchide un ochi. In sfarsit adorm chinuit si cu dureri ingrozitoare de mana si parca dupa maxim 20 de secunde suna ceasul de ora 6.00 pe care aparea mesajul “Concurs!!!!!”Fuga la scule, incarca totul pe barca si fugi spre zona de concurs, bineinteles plin de entuziasm… doar aveam sa prind zeci de stiuci, toate uriase.
Incepe prima mansa si, nevoit de lipsa motorului, aleg sa ma invart pe langa zona de start si sa incerc sa prind pestii prezenti pe acolo. La al 2- lea lanseu simt o lovitura puternica in lanseta… un monstru de stiuca scoate capul din apa dupa vreo 30 de secunde de drill… si cand sa o prind in minciog ii sare lingura din gura. “Nu-i nimic” imi zic, vor mai fi altele… probabil zeci, pe care le voi scoate in barca. Au mai fost altele, vreo 20, pe care nu am reusit sa le conving sub nici o forma sa urce in barca. Cu chiu cu vai, pana la sfarsitul celor 7 ore de pescuit din prima zi am reusit sa scot din apa 3 stiuci, foarte frumoase si sanatoase. Cu cele 3 stiuci prinse ma clasez pe locul 15 in mansa si imi zic: “e clar ca am demontat mitul baftei, am prins pesti, se putea si mai rau… oricum si daca ar fi, este valabil doar pentru ziua in care ai primit urarile, maine va fi o alta zi, muuult mai productiva si total neafectata de urarile prietenilor. Mana ma durea din ce in ce mai tare, vantul se anunta mai puternic in ziua urmatoare, locurile de pescuit pe care mi le propusesm pentru a doua zi erau mai indepartate….”dar nu ne speriem noi din atata lucru, doar suntem pregatiti si puternici!”
Ajung la hotel, imi iau telefonul sa imi anunt sotia despre ispravile din acea zi si vad ca imi palpaia beculetul de la mesaje. Fratele meu a vazut mai tarziu decat toti mesajul de pe FB si nu s-a putut abtine sa nu isi ajute fratele la nevoie, asa ca mi-a trimis un SMS: “ Bah am uitat sa-ti zic… sper ca nu e prea tarziu… bafta la pescuit! 😀 😀 “ .
Hmm… in momentul ala imi venea sa mananc telefonul dar, civilizat cum sunt, ii multumesc frumos pentru gest si ii urez la fel pentru toata viata… si sa se extinda urarea si in alte domenii, de exemplu la fete . Mi-am zis ca nu are cum sa conteze foarte mult, cu o zi inainte primisem 80 de urari si tot am prins 3 pesti. Un singur “BAFTA” nu avea cum sa strice prea mult…si poate chiar ajuta ca vine din suflet…suntem rude totusi !!!
De data asta am dormit ca un prunc dupa ce m-am dopat cu pastile si creme pentru durerea de la mana. Suna telefonul din nou, 6.00 dimineata, acelasi mesaj. Imi iau sculele si fug spre zona de concurs, putin ingrijorat de vanticelul ceva mai puternic dar multumit de faptul ca mana nu mai mai durea ca pana ieri seara. Intru in mansa…si ma apuc sa vaslesc pana pe locurile pe care le credeam productive, din capatul celalalt al incintei, deci vaslesc cam 30 minute. Trecand printre alti concurenti vad ca mai toti prindeau, e clar ca va fi o zi buna si voi prinde si eu ca ei. Ma uit la ei…vad cu ce naluci prindeau… aveam si eu identice in trusa, nu aveam cum sa dau gres, aveam toate informatiile… Doamne, ajuta-ma!!!!
Dar se vede treaba ca urarea cea de pe urma, prin prisma faptului ca venea de la o ruda de sange, era ceva mai puternica decat celelalte. Asa ca, dupa 7 ore de vaslit si pescuit prin toata incinta ( plina de stiuci :D), nu am reusit sa obtin decat 3 atacuri de stiuca, si din toate 3 am reusit sa aduc in barca fix 0 stiuci…..incredibil!!!!!! Arbitrii suna sfarsitul concursului iar eu raman in barca, socat, si ma uit cum veneau concurentii la masuratoare, care de care cu stiuci mai multe si mai mari….no f. way!!
Asa ca, dragii mei, va spun: e verificat “Mitul Baftei”, nu are rost sa incercati sa il demontati, este mult prea puternic. Si, grija mare la rude… ele o spun mai cu suflet. 😀
Tin sa multumesc pe aceasta cale celor care m-au ajutat in aceasta initiativa „sinucigasa” si le urez tuturor cititorilor un sincer “SUCCES!” in tot ce intreprind, cu exceptia pescuitului!
Catalin Lungu
Articol scris in 2013 pentru rapitorimania.ro
